A.D.E.M.R. anunță amânarea Conferinței "Montessori și starea de bine".
Julie Mountain va veni la București în primăvara anului 2017 și urmează să revenim în curând cu toate detaliile organizatorice.



 

Slide 1
Slide 2
Slide 3

Vă așteptăm la Conferința națională Montessori, să vorbim despre starea de bine în Montessori. Cum se construiește și cum se susține. Cum putem folosi jocuri de mișcare pentru a crește starea de bine. Julie Mountain ne va ghida în crearea unei experiențe memorabile prin mișcare în aer liber, iar Ana-Maria Brezniceanu și Anca Trifu vor vorbi despre experiența concretă a construcției unui mediu favorabil pentru dezvoltarea copiilor. Atelierele de lucru cu profesorii Montessori cu diplomă AMI din România vă vor introduce în lumea ariilor curriculare și a materialelor Montessori. Suntem încântați să vă avem alături de noi în acest eveniment dedicat atât specialiștilor, cât și comunității largi, interesate de ceea ce înseamnă o abordare constructivistă a educației și creșterii copilului.

 

Maria Montessori a înțeles că este nevoie de un mediu pregătit care să ajute adultul să susțină dezvoltarea copilului. O parte esențială a acestuia o reprezintă baza materială originală, cu materiale didactice specifice (elaborate de ea), organizate pe zone de interes care sunt denumite arii curriculare, prezente în orice clasă Montessori, oriunde în lume. În cadrul acestor arii, materialele didactice Montessori  au ca scop învățarea conceptelor abstracte prin manipularea obiectelor concrete. Prin poziționarea lor la nivelul copiilor ei își pot alege cu ce doresc să lucreze, având astfel libertatea de a învăța urmărindu-și propriul interes și de a își dezvolta potențialul maxim. În procesul de învățare materialele se descoperă și se construiesc unul în funcție de altul – de la cel de complexitate redusă (cu care copilul va lucra repetat până când nevoia sa interioară va fi satisfăcută și va asimila informațiile date de el) la următorul material, cu un grad sporit de dificultate… și tot așa. De aceea materialele izolează doar un anumit principiu, izolat de celelalte, fiind atent secvenționate pentru a îi da copilului posiblitatea de a înțelege fiecare concept etapă cu etapă.


Maria Montessori a observat că există o strânsă legătură între mișcare și gândire, ajungând la concluzia că mișcarea liberă stimulează cunoașterea. Ea considera că în special în cazul copiilor mici gândirea și mișcarea sunt parte a aceluiași proces (gândurile par să fie exprimate prin mișcarea mâinilor înainte de a fi formulate în cuvinte) și că pentru a crește potențialul intelectual este nevoie să nu se separe conexiunea minte-corp – afirmând că mișcarea este un element esențial în dezvoltarea copilului.

Din acest motiv în metoda Montessori mișcarea este încurajată și devine una conștientă, cu scop, generată de o nevoie interioară a copilului – acesta învață făcând. Mediul pregătit se bazează pe faptul că în cazul copiilor mișcarea nu este ”doar o joacă lipsită de sens” și o valorifică, recunoscând-o ca pe un instrument de bază în procesul învățării (ne bazăm pe mișcările corpului pentru a aduna informații vitale despre mediul înconjurător, astfel având loc și dezvoltarea psihologică).

În mediul Montessori semnificația materialelor este diferită – ele nu reprezintă instrumente didactice care susțin educatorul în prezentarea unor anumite concepte, nu sunt elemente pasive de care adultul se folosește pentru a își putea ilustra mai bine explicația ci sunt ”metoda” de învățare, permițându-i copilului să ajungă la concluzii și să extragă concepte prin manipularea lor individuală. De aceea este esențial modul în care sunt prezentate și cum sunt utilizate mai apoi de către copil (elemente pe care pedagogul Montessori le învață pe parcursul a aproape doi ani de curs). În plus, așa cum am mai arătat în articolele noastre, materialele sunt interconectate și întreg sistemul este secvențial – achiziționarea câtorva dintre ele este posibil să nu fie suficientă, la fel ca și simpla lor prezență, fără un adult pregătit în metoda Montessori alături.

 

Probabil cel mai cunoscut material Montessori este turnul roz, prezent în aproape orice instituție Montessori. Acest material din aria curriculară senzorială a devenit cumva simbolul pedagogiei Montessori, redând esențialul ei: simplu, elegant, clar, ușor de utilizat și cu adevărat instructiv.
Turnul roz este compus dintr-o serie de 10 cuburi de mărime gradată (cu latura de la 1 cm. la 10 cm.) ce îi ajută pe copii să perceapă variația în cele trei dimensiuni. Pentru a realiza activitatea, copilul trebuie să recunoască gradarea mărimii și să construiască turnul pornind de la cel mai mare cub (la bază) și plasându-l la final pe cel mai mic (în vârf).


Există o legătura fundamentală între corp și minte și faptul că atunci când mișcarea corpului în spațiu devine răspunsul unei dorințe interioare dezvoltarea psihologică este stimulată. În cazul mișcării, aspectul fizic al acesteia se referă la dezvoltarea sistemului nervos dar și întărirea mușchilor și a oaselor. Aspectul ei psihologic înseamnă înțelegerea faptului că activitatea motorie a copilului îi poate susține în relația cu el însuși și mediul în care trăiește. Conexiunea mișcare – acumulare de cunoștințe influențează major caracterul, personalitatea viitorului adult, scopul final fiind ca acesta să fie echilibrat și în armonie cu mediul în care trăiește.

De fiecare dată când mă gândesc la ideea de rezultat in educatia Montessori îmi vine în minte vorba lui Brâncuși care spunea: “Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”. Rezultatele sunt consecința acestei stări și cel mai mult timp ne ia să găsim starea aceea. Noi ca adulți știm asta. Dar e valabil cu atât mai mult la copii, pentru că ei trăiesc într-o lume a tentațiilor vizuale nemijlocite, iar distracția a devenit un ideal de existență. Ori Maria Montessori spune, și noi probăm acest lucru zilnic în clasele noastre, că punctul de plecare pentru găsirea acelei stări este lucrul concentrat într-o activitate cu scop.